atrățel
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Hungarian aracél.
Noun edit
atrățel m (plural atrăței)
Declension edit
Declension of atrățel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) atrățel | atrățelul | (niște) atrăței | atrățeii |
genitive/dative | (unui) atrățel | atrățelului | (unor) atrăței | atrățeilor |
vocative | atrățelule | atrățeilor |