aurare

Latin

Verb

aurāre

1. inflection of aurō:
   1. present active infinitive
   2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From aura +‎ -re.

Noun

aurare f (plural aurarări)

1. gilding

Declension

Declension of aurare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) aurare	aurarea	(niște) aurarări	aurarările
genitive/dative	(unei) aurarări	aurarării	(unor) aurarări	aurarărilor
vocative	aurare, aurareo		aurarărilor

References

• aurare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN