auriculat

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin auriculatus.

Adjective

auriculat m or n (feminine singular auriculată, masculine plural auriculați, feminine and neuter plural auriculate)

1. auriculate

Declension

Declension of auriculat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	auriculat		auriculată	auriculați	auriculate
	definite	auriculatul		auriculata	auriculații	auriculatele
genitive/ dative	indefinite	auriculat		auriculate	auriculați	auriculate
	definite	auriculatului		auriculatei	auriculaților	auriculatelor

References

• auriculat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN