autoabrogare

Romanian

Etymology

From auto- +‎ abrogare.

Noun

autoabrogare f (plural autoabrogări)

1. automatical repeal

Declension

Declension of autoabrogare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) autoabrogare	autoabrogarea	(niște) autoabrogări	autoabrogările
genitive/dative	(unei) autoabrogări	autoabrogării	(unor) autoabrogări	autoabrogărilor
vocative	autoabrogare, autoabrogareo		autoabrogărilor