autodenumire
Romanian edit
Etymology edit
From autodenumi + -re.
Noun edit
autodenumire f (plural autodenumiri)
Declension edit
Declension of autodenumire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) autodenumire | autodenumirea | (niște) autodenumiri | autodenumirile |
| genitive/dative | (unei) autodenumiri | autodenumirii | (unor) autodenumiri | autodenumirilor |
| vocative | autodenumire, autodenumireo | autodenumirilor | ||
References edit
- autodenumire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN