autodistruge

Romanian

Etymology

From auto- +‎ distruge.

Verb

a autodistruge (third-person singular present autodistruge, past participle autodistrus) 3rd conj.

1. to self-destroy

Conjugation

    conjugation of autodistruge (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a autodistruge
gerund			autodistrugând
past participle			autodistrus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	autodistrug	autodistrugi	autodistruge	autodistrugem	autodistrugeți	autodistrug
	imperfect	autodistrugeam	autodistrugeai	autodistrugea	autodistrugeam	autodistrugeați	autodistrugeau
	simple perfect	autodistrusei	autodistruseși	autodistruse	autodistruserăm	autodistruserăți	autodistruseră
	pluperfect	autodistrusesem	autodistruseseși	autodistrusese	autodistruseserăm	autodistruseserăți	autodistruseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să autodistrug	să autodistrugi	să autodistrugă	să autodistrugem	să autodistrugeți	să autodistrugă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		autodistruge			autodistrugeți
	negative		nu autodistruge			nu autodistrugeți