automulțumire

Romanian

Etymology

From auto- +‎ mulțumire.

Noun

automulțumire f (uncountable)

1. complacency

Declension

declension of automulțumire (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) automulțumire	automulțumirea
genitive/dative	(unei) automulțumiri	automulțumirii
vocative	automulțumire, automulțumireo