autoperfecționat

Romanian

Etymology

Past participle of autoperfecționa.

Noun

autoperfecționat n (plural autoperfecționaturi)

1. self-improvement

Declension

Declension of autoperfecționat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) autoperfecționat	autoperfecționatul	(niște) autoperfecționaturi	autoperfecționaturile
genitive/dative	(unui) autoperfecționat	autoperfecționatului	(unor) autoperfecționaturi	autoperfecționaturilor
vocative	autoperfecționatule		autoperfecționaturilor

Verb

autoperfecționat (past participle of autoperfecționa)

1. past participle of autoperfecționa

References

• autoperfecționat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN