avocățime

Romanian

Etymology

From avocat +‎ -ime.

Noun

avocățime f (plural avocățimi)

1. lawyerdom

Declension

Declension of avocățime

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) avocățime	avocățimea	(niște) avocățimi	avocățimile
genitive/dative	(unei) avocățimi	avocățimii	(unor) avocățimi	avocățimilor
vocative	avocățime, avocățimeo		avocățimilor

References

• avocățime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN