bâigui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian bolvongni.

Verb

a bâigui (third-person singular present bâiguie, past participle bâiguit) 4th conj.

1. to mutter

Conjugation

    conjugation of bâigui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a bâigui
gerund			bâiguind
past participle			bâiguit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bâigui	bâigui	bâiguie	bâiguim	bâiguiți	bâiguie
	imperfect	bâiguiam	bâiguiai	bâiguia	bâiguiam	bâiguiați	bâiguiau
	simple perfect	bâiguii	bâiguiși	bâigui	bâiguirăm	bâiguirăți	bâiguiră
	pluperfect	bâiguisem	bâiguiseși	bâiguise	bâiguiserăm	bâiguiserăți	bâiguiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bâigui	să bâigui	să bâiguie	să bâiguim	să bâiguiți	să bâiguie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bâiguie			bâiguiți
	negative		nu bâigui			nu bâiguiți