bâlbâitură

Romanian

Etymology

From bâlbâi +‎ -itură.

Noun

bâlbâitură f (plural bâlbâituri)

1. stutter

Declension

Declension of bâlbâitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bâlbâitură	bâlbâitura	(niște) bâlbâituri	bâlbâiturile
genitive/dative	(unei) bâlbâituri	bâlbâiturii	(unor) bâlbâituri	bâlbâiturilor
vocative	bâlbâitură, bâlbâituro		bâlbâiturilor

References

• bâlbâitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN