bălăcăreală

Romanian

Etymology

From bălăcări +‎ -eală.

Noun

bălăcăreală f (plural bălăcăreli)

1. (slang) a quarrel

Declension

Declension of bălăcăreală

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bălăcăreală	bălăcăreala	(niște) bălăcărele	bălăcărelele
genitive/dative	(unei) bălăcărele	bălăcărelei	(unor) bălăcărele	bălăcărelelor
vocative	bălăcăreală, bălăcărealo		bălăcărelelor