bălăci

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian балакам (balakam).

Verb

a bălăci (third-person singular present bălăcește, past participle bălăcit) 4th conj.

1. to splash, to wallow

Conjugation

    conjugation of bălăci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a bălăci
gerund			bălăcind
past participle			bălăcit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bălăcesc	bălăcești	bălăcește	bălăcim	bălăciți	bălăcesc
	imperfect	bălăceam	bălăceai	bălăcea	bălăceam	bălăceați	bălăceau
	simple perfect	bălăcii	bălăciși	bălăci	bălăcirăm	bălăcirăți	bălăciră
	pluperfect	bălăcisem	bălăciseși	bălăcise	bălăciserăm	bălăciserăți	bălăciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bălăcesc	să bălăcești	să bălăcească	să bălăcim	să bălăciți	să bălăcească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bălăcește			bălăciți
	negative		nu bălăci			nu bălăciți