bălămăluță

Romanian

Etymology

From balama +‎ -ăluță.

Noun

bălămăluță f (plural bălămăluțe)

1. diminutive of balama

Declension

Declension of bălămăluță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bălămăluță	bălămăluța	(niște) bălămăluțe	bălămăluțele
genitive/dative	(unei) bălămăluțe	bălămăluței	(unor) bălămăluțe	bălămăluțelor
vocative	bălămăluță, bălămăluțo		bălămăluțelor

References

• bălămăluță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN