bălăngănire

Romanian

Etymology

From bălăngăni +‎ -re.

Noun

bălăngănire f (plural bălăngăniri)

1. the sound of a bell

Declension

Declension of bălăngănire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bălăngănire	bălăngănirea	(niște) bălăngăniri	bălăngănirile
genitive/dative	(unei) bălăngăniri	bălăngănirii	(unor) bălăngăniri	bălăngănirilor
vocative	bălăngănire, bălăngănireo		bălăngănirilor