bălțătură

Romanian

Etymology

From bălțat +‎ -ură.

Noun

bălțătură f (plural bălțături)

1. spot (on an animal)

Declension

Declension of bălțătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bălțătură	bălțătura	(niște) bălțături	bălțăturile
genitive/dative	(unei) bălțături	bălțăturii	(unor) bălțături	bălțăturilor
vocative	bălțătură, bălțăturo		bălțăturilor