băntălit

Romanian

Etymology

Past participle of băntăli.

Adjective

băntălit m or n (feminine singular băntălită, masculine plural băntăliți, feminine and neuter plural băntălite)

1. offended

Declension

Declension of băntălit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	băntălit		băntălită	băntăliți	băntălite
	definite	băntălitul		băntălita	băntăliții	băntălitele
genitive/ dative	indefinite	băntălit		băntălite	băntăliți	băntălite
	definite	băntălitului		băntălitei	băntăliților	băntălitelor

Verb

băntălit (past participle of băntăli)

1. past participle of băntăli

References

• băntălit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN