bărbătuș

Romanian

Etymology

From bărbat +‎ -uș.

Pronunciation

• IPA^(key): /bər.bəˈtuʃ/

Noun

bărbătuș m (plural bărbătuși)

1. Diminutive of bărbat; The male of some animals

Declension

Declension of bărbătuș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bărbătuș	bărbătușul	(niște) bărbătuși	bărbătușii
genitive/dative	(unui) bărbătuș	bărbătușului	(unor) bărbătuși	bărbătușilor
vocative	bărbătușule		bărbătușilor

References

• bărbătuș in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)