bărdăcuț

Romanian

Etymology

From bardac +‎ -uț.

Noun

bărdăcuț n (plural bărdăcuțe)

1. diminutive of bardac

Declension

Declension of bărdăcuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bărdăcuț	bărdăcuțul	(niște) bărdăcuțe	bărdăcuțele
genitive/dative	(unui) bărdăcuț	bărdăcuțului	(unor) bărdăcuțe	bărdăcuțelor
vocative	bărdăcuțule		bărdăcuțelor

References

• bărdăcuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN