băsnit

Romanian

Etymology

Past participle of băsni.

Noun

băsnit n (plural băsnituri)

1. fabrication

Declension

Declension of băsnit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) băsnit	băsnitul	(niște) băsnituri	băsniturile
genitive/dative	(unui) băsnit	băsnitului	(unor) băsnituri	băsniturilor
vocative	băsnitule		băsniturilor

Verb

băsnit (past participle of băsni)

1. past participle of băsni

References

• băsnit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN