bătrâncior

Romanian

Etymology

From bătrân +‎ -icior.

Adjective

bătrâncior m or n (feminine singular bătrâncioră, masculine plural bătrânciori, feminine and neuter plural bătrânciore)

1. diminutive of bătrân

Declension

Declension of bătrâncior

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	bătrâncior		bătrâncioră	bătrânciori	bătrânciore
	definite	bătrânciorul		bătrânciora	bătrânciorii	bătrânciorele
genitive/ dative	indefinite	bătrâncior		bătrânciore	bătrânciori	bătrânciore
	definite	bătrânciorului		bătrânciorei	bătrânciorilor	bătrânciorelor

References

• bătrâncior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN