bătrânețe

Romanian

Etymology

From bătrân +‎ -ețe. Compare Aromanian bitãrneatsã.

Noun

bătrânețe f (plural bătrâneți)

1. old age

Declension

Declension of bătrânețe

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bătrânețe	bătrânețea	(niște) bătrâneți	bătrânețile
genitive/dative	(unei) bătrâneți	bătrâneții	(unor) bătrâneți	bătrâneților
vocative	bătrânețe, bătrânețeo		bătrâneților

Related terms

• îmbătrâni

See also

• vârstă
• vechime