bătrânime

Romanian

Etymology

From bătrân +‎ -ime.

Noun

bătrânime f (uncountable)

1. old people; (collectively)

   Synonym: bătrânet

Declension

declension of bătrânime (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bătrânime	bătrânimea
genitive/dative	(unei) bătrânimi	bătrânimii
vocative	bătrânime, bătrânimeo