bahmet

Romanian

Etymology

Borrowed from Russian бахмать (baxmatʹ) or Ukrainian бахмать (baxmatʹ).

Noun

bahmet m (plural bahmeți)

1. (obsolete) a Tatar horse

Declension

Declension of bahmet

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bahmet	bahmetul	(niște) bahmeți	bahmeții
genitive/dative	(unui) bahmet	bahmetului	(unor) bahmeți	bahmeților
vocative	bahmetule		bahmeților

References

• bahmet in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN