beregătuire

Romanian

Etymology

From beregătui +‎ -re.

Noun

beregătuire f (plural beregătuiri)

1. strangulation

Declension

Declension of beregătuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) beregătuire	beregătuirea	(niște) beregătuiri	beregătuirile
genitive/dative	(unei) beregătuiri	beregătuirii	(unor) beregătuiri	beregătuirilor
vocative	beregătuire, beregătuireo		beregătuirilor

References

• beregătuire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN