bilezic

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish بیلزیك (bilezik), بلازیك (bilezik).

Noun

bilezic n (uncountable)

1. bangle

Declension

declension of bilezic (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bilezic	bilezicul
genitive/dative	(unui) bilezic	bilezicului
vocative	bilezicule

References

• bilezic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN