binevoi

Romanian

Etymology

From bine +‎ voi.

Pronunciation

• IPA^(key): /bi.ne.voˈi/

Verb

a binevoi (third-person singular present binevoiește, past participle binevoit) 4th conj.

1. (transitive) to be willing to

Conjugation

    conjugation of binevoi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a binevoi
gerund			binevoind
past participle			binevoit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	binevoiesc	binevoiești	binevoiește	binevoim	binevoiți	binevoiesc
	imperfect	binevoiam	binevoiai	binevoia	binevoiam	binevoiați	binevoiau
	simple perfect	binevoii	binevoiși	binevoi	binevoirăm	binevoirăți	binevoiră
	pluperfect	binevoisem	binevoiseși	binevoise	binevoiserăm	binevoiserăți	binevoiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să binevoiesc	să binevoiești	să binevoiască	să binevoim	să binevoiți	să binevoiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		binevoiește			binevoiți
	negative		nu binevoi			nu binevoiți

Derived terms

• binevoitor