binevoi
Romanian edit
Etymology edit
Pronunciation edit
Verb edit
a binevoi (third-person singular present binevoiește, past participle binevoit) 4th conj.
- (transitive) to be willing to
Conjugation edit
conjugation of binevoi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a binevoi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | binevoind | ||||||
| past participle | binevoit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | binevoiesc | binevoiești | binevoiește | binevoim | binevoiți | binevoiesc | |
| imperfect | binevoiam | binevoiai | binevoia | binevoiam | binevoiați | binevoiau | |
| simple perfect | binevoii | binevoiși | binevoi | binevoirăm | binevoirăți | binevoiră | |
| pluperfect | binevoisem | binevoiseși | binevoise | binevoiserăm | binevoiserăți | binevoiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să binevoiesc | să binevoiești | să binevoiască | să binevoim | să binevoiți | să binevoiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | binevoiește | binevoiți | |||||
| negative | nu binevoi | nu binevoiți | |||||