biruință

Romanian

Etymology

From birui +‎ -ință.

Pronunciation

• IPA^(key): /bi.ruˈin.t͡sə/

Noun

biruință f (plural biruințe)

1. victory, triumph

   Synonyms: victorie, triumf, izbândă

Declension

Declension of biruință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) biruință	biruința	(niște) biruințe	biruințele
genitive/dative	(unei) biruințe	biruinței	(unor) biruințe	biruințelor
vocative	biruință, biruințo		biruințelor

Further reading

• biruință in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)