bivalență

Romanian

Etymology

Borrowed from French bivalence.

Noun

bivalență f (plural bivalențe)

1. bivalence

Declension

Declension of bivalență

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bivalență	bivalența	(niște) bivalențe	bivalențele
genitive/dative	(unei) bivalențe	bivalenței	(unor) bivalențe	bivalențelor
vocative	bivalență, bivalențo		bivalențelor