blănit

Romanian

Adjective

blănit m or n (feminine singular blănită, masculine plural blăniți, feminine and neuter plural blănite)

1. Obsolete form of îmblănit.

Declension

Declension of blănit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	blănit		blănită	blăniți	blănite
	definite	blănitul		blănita	blăniții	blănitele
genitive/ dative	indefinite	blănit		blănite	blăniți	blănite
	definite	blănitului		blănitei	blăniților	blănitelor

References

• blănit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN