blănuță

Romanian

Etymology

From blană +‎ -uță.

Noun

blănuță f (plural blănuțe)

1. diminutive of blană

Declension

Declension of blănuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) blănuță	blănuța	(niște) blănuțe	blănuțele
genitive/dative	(unei) blănuțe	blănuței	(unor) blănuțe	blănuțelor
vocative	blănuță, blănuțo		blănuțelor