blagoboreț

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic влаговорецъ (vlagovorecŭ).

Noun

blagoboreț m (plural blagoboreți)

1. (obsolete) fighter against God

Declension

Declension of blagoboreț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) blagoboreț	blagoborețul	(niște) blagoboreți	blagoboreții
genitive/dative	(unui) blagoboreț	blagoborețului	(unor) blagoboreți	blagoboreților
vocative	blagoborețule		blagoboreților

References

• blagoboreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN