blestemare

Romanian

Etymology

From blestema +‎ -re.

Noun

blestemare f (plural blestemări)

1. damning, cursing

Declension

Declension of blestemare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) blestemare	blestemarea	(niște) blestemări	blestemările
genitive/dative	(unei) blestemări	blestemării	(unor) blestemări	blestemărilor
vocative	blestemare, blestemareo		blestemărilor