boactăr

Romanian

Etymology

Borrowed from German Wächter.

Noun

boactăr m (plural boactări)

1. (dated, Transylvania) night watchman

Declension

Declension of boactăr

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) boactăr	boactărul	(niște) boactări	boactării
genitive/dative	(unui) boactăr	boactărului	(unor) boactări	boactărilor
vocative	boactărule		boactărilor

References

• boactăr in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN