boienuț

Romanian

Etymology

From boian +‎ -uț.

Noun

boienuț m (plural boienuți)

1. diminutive of boian

Declension

Declension of boienuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) boienuț	boienuțul	(niște) boienuți	boienuții
genitive/dative	(unui) boienuț	boienuțului	(unor) boienuți	boienuților
vocative	boienuțule		boienuților

References

• boienuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN