bontănitură

Romanian

Etymology

From bontăni +‎ -itură.

Noun

bontănitură f (plural bontănituri)

1. knock

Declension

Declension of bontănitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bontănitură	bontănitura	(niște) bontănituri	bontăniturile
genitive/dative	(unei) bontănituri	bontăniturii	(unor) bontănituri	bontăniturilor
vocative	bontănitură, bontănituro		bontăniturilor

References

• bontănitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN