borduș

Romanian

Etymology

From bordei +‎ -uș.

Noun

borduș n (plural bordușe)

1. diminutive of bordei

Declension

Declension of borduș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) borduș	bordușul	(niște) bordușe	bordușele
genitive/dative	(unui) borduș	bordușului	(unor) bordușe	bordușelor
vocative	bordușule		bordușelor

References

• borduș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN