boticuță

Romanian

Etymology

From botă +‎ -ică +‎ -uță.

Noun

boticuță f (plural boticuțe)

1. diminutive of -ică

Declension

Declension of boticuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) boticuță	boticuța	(niște) boticuțe	boticuțele
genitive/dative	(unei) boticuțe	boticuței	(unor) boticuțe	boticuțelor
vocative	boticuță, boticuțo		boticuțelor

References

• boticuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN