brânuț

Romanian

Etymology

From brână +‎ -uț.

Noun

brânuț n (uncountable)

1. diminutive of brână

Declension

declension of brânuț (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) brânuț	brânuțul
genitive/dative	(unui) brânuț	brânuțului
vocative	brânuțule

References

• brânuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN