brățăruță

Romanian

Etymology

From brățară +‎ -uță.

Noun

brățăruță f (plural brățăruțe)

1. diminutive of brățară

Declension

Declension of brățăruță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) brățăruță	brățăruța	(niște) brățăruțe	brățăruțele
genitive/dative	(unei) brățăruțe	brățăruței	(unor) brățăruțe	brățăruțelor
vocative	brățăruță, brățăruțo		brățăruțelor