brățăruie

Romanian

Etymology

From brățară +‎ -uie.

Noun

brățăruie f (plural brățărui)

1. diminutive of brățară

Declension

Declension of brățăruie

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) brățăruie	brățăruia	(niște) brățărui	brățăruile
genitive/dative	(unei) brățărui	brățăruii	(unor) brățărui	brățăruilor
vocative	brățăruie, brățăruio		brățăruilor

References

• brățăruie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN