brățesc

Romanian

Etymology

From braț +‎ -esc.

Adjective

brățesc m or n (feminine singular brățească, plural brățești)

1. (dated) monachal, monastic

Declension

Declension of brățesc

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	brățesc		brățească	brățești	brățești
	definite	brățescul		brățeasca	brățeștii	brățeștile
genitive/ dative	indefinite	brățesc		brățești	brățești	brățești
	definite	brățescului		brățeștii	brățeștilor	brățeștilor

References

• brățesc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN