brățișel

Romanian

Etymology

From braț +‎ -ișel.

Noun

brățișel n (plural brățișele)

1. diminutive of braț

Declension

Declension of brățișel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) brățișel	brățișelul	(niște) brățișele	brățișelele
genitive/dative	(unui) brățișel	brățișelului	(unor) brățișele	brățișelelor
vocative	brățișelule		brățișelelor

References

• brățișel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN