brituță

Romanian

Etymology

From brită +‎ -uță.

Noun

brituță f (plural brituțe)

1. diminutive of brită

Declension

Declension of brituță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) brituță	brituța	(niște) brituțe	brituțele
genitive/dative	(unei) brituțe	brituței	(unor) brituțe	brituțelor
vocative	brituță, brituțo		brituțelor