bruștin

Romanian

Etymology

Borrowed from Polish bursztyn.

Noun

bruștin m (uncountable)

1. (dated) amber (fossil resin)

Declension

declension of bruștin (singular only)

	singular
m gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bruștin	bruștinul
genitive/dative	(unui) bruștin	bruștinului
vocative	bruștinule

References

• bruștin in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN