brutăriță

Romanian

Etymology

From brutar +‎ -iță.

Noun

brutăriță f (plural brutărite)

1. female equivalent of brutar

Declension

Declension of brutăriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) brutăriță	brutărița	(niște) brutărite	brutăritele
genitive/dative	(unei) brutărite	brutăritei	(unor) brutărite	brutăritelor
vocative	brutăriță, brutărițo		brutăritelor

References

• brutăriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN