bușitură

Romanian

Etymology

From buși +‎ -itură.

Noun

bușitură f (plural bușituri)

1. blow, hit

Declension

Declension of bușitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bușitură	bușitura	(niște) bușituri	bușiturile
genitive/dative	(unei) bușituri	bușiturii	(unor) bușituri	bușiturilor
vocative	bușitură, bușituro		bușiturilor

References

• bușitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN