bucătură

Romanian

Etymology

From îmbucătură.

Noun

bucătură f (plural bucături)

1. mouthful

Declension

Declension of bucătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bucătură	bucătura	(niște) bucături	bucăturile
genitive/dative	(unei) bucături	bucăturii	(unor) bucături	bucăturilor
vocative	bucătură, bucăturo		bucăturilor