bulbucuț

Romanian

Etymology

From bulbuc +‎ -uț.

Noun

bulbucuț m (plural bulbucuți)

1. diminutive of bulbuc

Declension

Declension of bulbucuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bulbucuț	bulbucuțul	(niște) bulbucuți	bulbucuții
genitive/dative	(unui) bulbucuț	bulbucuțului	(unor) bulbucuți	bulbucuților
vocative	bulbucuțule		bulbucuților

References

• bulbucuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN