burcuș

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian burkus.

Noun

burcuș m (plural burcuși)

1. Prussian

Declension

Declension of burcuș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) burcuș	burcușul	(niște) burcuși	burcușii
genitive/dative	(unui) burcuș	burcușului	(unor) burcuși	burcușilor
vocative	burcușule		burcușilor

References

• burcuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN